Fericire

"Progresăm şi uităm, să fim fericiţi,
Îngropăm bucurii, într-o mare de biţi,
Nu te mai poţi ascunde, eşti mult prea conectat,
Nu mai poţi să fii singur, eşti identificat,
Nu mai poţi să refuzi, nu te lasă să crezi,
Te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net,
Viaţa este viteză, nu mai poţi să te-opreşti,
Te strivesc cei din urmă,
Cineva să oprească invazia de biţi,
Cineva să ne facă din nou fericiţi"

Vama Veche - Fericire

Copacii din jur parcă mai domolesc puţin fulgii dar el nu are timp să-i observe. Aleargă turbat pe alei tulburând liniştea lumii. Paşii răsună greu pe dalele pătrate lipsite de colţuri datorită celor ca el. Viteza îl face să se simtă mai puternic. Tot mai repede păşeşte pe noi alei. Coteşte nesigur la dreapta. Mai multe răscruci. Mai multe alegeri. Mai multe decizii. Stânga. Dreapt. Iarăşi stânga. Dreapta. Dreapta iarăşi. Tot mai multe decizii. Se împiedică. Încăpăţânat se ridica şi reâncepe zăpăcit goana. Nu mai ştie ce-i cu el. Cine ştie de când aleargă. Vede foişorul. Şi uite cât e ea de frumoasă. Îşi mai revine. Se apleacă să o sărute. Ea se fereşte scârbită. El alergă frustrat în continuare. Priveşte înapoi... Cât de frumoasă era... Iarăşi deciziile îl copleşesc. Se împiedică de o banca. Sângele cald îi gâdilă capilarele. Nu are timp de asta. Aleargă acum. Nu mai are mult. Dar goana nu se opreşte.

Goana nu se opreşte niciodată. Alergăm fără sens şi fără direcţie. Alergăm prin viaţă fără ca măcar să îi dăm atenţie, să vedem cât de fumoasă poate fi. Te pierzi în decizii şi alegeri, îţi ratezi plimbarea prin parcul vieţii şi o transformi în goană. Pentru anul 2008 mi-am propus să renunţ la maratonul ăsta.