Îi plăcea cum rotocoalele de aburi se zvârcoleau în faţa ochilor.Frigul îl pătrunde. Nu ştie ce se întâmplă, dar de la o vreme nu mai reacţionează aşa cum o făcea înainte. E conştient de faptul că se scufundă încet. Dar nu are ce face. E conştient de faptul că îi este greu să stea drept, dar nu are cum să scape. Încet, foarte încet, îl macină, îl fărmiţează. Se aşează mai mult forţat pe banca din faţa lui. Genunchii nu îi mai aparţin. Încearcă să se ridice, dar pur şi simplu muşchii nu îl ajută. Ar vrea să vorbească, dar buzele se încăpăţânează. Ar vrea să meargă, să ţipe, să danseze, să urle, dar este neputincios. E vina lui.
sâmbătă, 2 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu