Povestea mitului franţuzesc

" (...) Through our joy, through our pain

We can move worlds again

Take my hand, dance with me

I want to spend my lifetime loving you (...)"

Tina Aréna & Marc Anthony - I want to spend my liftime... "Sper să o ţin minte"... niciodată nu a reuşit să o facă. De multe ori ascultă muzică de corazon, muzică bună, melodii recunoscute şi fredonate dar nu le ştie nominal. Nici nu îi pasă, se fereşte de astfel de melodii. Îl fac să se simtă aiurea. Măcar acum recunoaşte... Niciodată nu şi le alege singur din playlist, dar când ele se ivesc, nu se fereşte să le asculte, să le viseze, să le trăiască până la capat. Iar îl apucă melancolia. "Mda... I want to spend my lifetime loving you"... Nu putea să spună asta despre ea, dar ştia ce putea să spună. Corecţie: ce vroia să spună. O întreagă lume cu parcuri şi plaje, cu parcuri şi copii, cu lumină şi norişori, cu cer albastru şi soare potolit. Lumânări, lună, muzică fină, vin şi mai fin, miasmă subtilă, dansează uşor. Dar e tăios de rece. Deschide ochii.

Citeşte mai mult ->

Călăreţul de aramă

"Te numesc Tomis şi îţi urez drum bun". Cu aceste cuvinte a plecat în lume primul mineralier românesc de mare tonaj, cu aceste cuvinte pleacă în lume fiecare vas românesc, poate fiecare vas din lume.

Mă întreb dacă, demult, acum atâtea sute de ani, acel călăreţ dezlănţuit care a fost Mihai Viteazul nu va fi rostit, fără cuvinte poate, acelaşi lucru: "te numesc România şi îţi urez drum bun".

[...]

Sau poate că vorbele pe care el nici nu le-a rostit, dar se rosteau singure în mintea lui să fi fost altele, poate că a spus "te numesc unitate naţională şi îţi urez drum bun".

Nicolae Prelipceanu, "Ieri, azi şi mai ales mâine", ed. Dacia, Cluj-Napoca 1977 Citeşte mai mult ->