Half stop (1)

Stop. Sau stop cadru? Da, stop cadru, sună mai bine.

Viscolul îmi închide instant ochii. Cu fizionomie chinezească, încerc să disting formele dimprejur. Ninge stupid de mult. Un câine jigărit aleargă anemic spre mine. Probabil e mult mai speriat de mine decât sunt eu de el. Nu dă din coadă. Nu de asta au câinii coadă? Oare am mai văzut vre-un câine care să nu dea din coadă? Habar nu am, da nu ştiu ce contează asta acuma. Trebuie să mă concentrez. FOCUS, man... Doar că mie mi-e milă de el.

Probabil că acolo, undeva în mintea lui de câine eram subiectul unei dezbateri. "Oare omului ăstuia jigărit îi place zăpada asta nenorocită?". Nu, nu-mi place. Abia înot prin ea. Mi-au îngheţat picioarele, dar trebuie să ajung până la peron măcar. Dacă aş şti măcar pe ce calc, dar mă trezesc din când în când până la fund în zăpadă. Frate, ăsta se ţine după mine. "Omul ăsta ştie sigur pe unde merge?" Nu prostule, nu ştiu. Dar de asta oamenii sunt oameni, şi câinii câini, pentru că oamenii se descurcă în situaţii noi. Dumnezeule, focus, man. Ce ţi-am spus eu? FOCUS... Îmi pierd minţile pe-aici... Câinii sunt proşti. Dau din coadă, se ţin după oameni, sunt proşti.

M-am certat cu o profă odată... I-am spus că animalele gândesc într-un fel, atâta timp cât acţiunile lor sunt voluntare, gândesc... Într-un fel. Normal că nu am avut dreptate. Acuma îi dau dreptate. Poate că au avut toţi dreptate, chiar mă contrazic şi degeaba. Da aveam dreptate. Acuma e altceva, e prost câinele nu pentru că nu gândeşte, e prost că aşa e el, e un animal banal prin existenţă. E câine. Chiar mă contrazic prea mult. Avea dreptate EA când îmi spunea, şi chiar am vrut să o cred. Chiar m-am străduit.

Filează un bec lângă intrarea în casa de bilete. Super. Exact ce-mi trebuie. Şi aşa nu pot să ţin ochii deschişi. Mi-e ridicol de frig şi m-am săturat să-mi tot strâng faţa de câte ori mă ninge pe obraz. Urăsc asta, urăsc iarna, urăsc zăpada, urăsc frigul, urăsc câinii ăştia tâmpiţi. Măcar nu mi-e foame. Sigur nu mai durează mult. Cât poate să ţină? O veşnicie... Nu pot să cred.  Încep să mă plâng. Mi-e frig, da nu mă plâng. Sunt un dur. Asta vreau să fiu. Nu pot să mă plâng, trebuie doar să trag de mine, să vreau mereu să merg mai departe, să fac asta pentru că vreau cu adevărat. Şi vreau. VREAU! Asta e vorba lui Nico. Mi-am luat libertatea să o folosesc. De ce nu? În fond, sunt la dracu'-n praznic şi  habar-n-am când plec.

Seamăn oarecum cu Nico. Nu, stai... Ea seamănă cu mine, defapt, e mai bine aşa.