Nu, nu lipseşte nimic. Anul 2009 nu lipseşte din arhivă. L-am arhivat bine şi l-am ascuns adânc în mine. Îl scot mereu la lumină, zilnic vorbesc cu el, mă sfătuieşte, îmi zâmbeşte şi-mi face ochi dulci.
Este frumos şi plăcut, este cald şi moale, este cuminte şi este cuminţitor, îţi bagă minţile în cap şi-ţi spune să stai drept, să fii cuminte, să fii tu, să nu te uiţi, să nu fii trist, să zâmbeşti, să afli, să te bucuri, să fii tu, să simţi şi să trăieşti.
Este al meu. Este şi a fost. Nu va mai fi, dar întotdeauna mă va striga din arhivă, şi întotdeauna îi voi răspunde. Nu mă mai feresc de mine, nu mai neg, nu mai renunţ, nu mai plec, nu mai visez, nu mai stau, nu mai râd, nu mai ştiu, nu mai pot, nu mai vreau, nu mai tastez. Stau drept şi zâmbesc.
M-am îndrăgostit de 2009. Nu îl mai las să plece.. Niciodată...
Un comentariu:
Pai si cu noi de ce nu-l mai impartasesti? :P
Trimiteți un comentariu